Înțelegerea modului în care se manifestă perfecționismul și a consecințelor rezultate de pe urma lui ne poate ajuta la reducerea acestuia.

Persoanele perfecționiste își impun standarde excesiv de ridicate și își evaluează propria valoare prin prisma realizărilor și aprecierilor obținute. Iar, de cele mai multe ori, atunci când li se fac complimente, nu știu cum să le primească pentru că nu le consideră realiste.

În general, perfecționiștii nu se simt prea bine în pielea lor, sunt mai puțin fericiți și mai puțin mulțumiți de lucrurile pe care le au și se compară cu persoane care se descurcă mai bine decât ei.

Din cauza fricii de eșec, a temerilor de a fi respinse, neacceptate, criticate sau evaluate negativ, persoanele perfecționiste recurg la autocritică ori de câte ori greșesc, iar presiunea determinată de perfecționism generează anxietate și/ sau depresie.

Perfecționismul și anxietatea 

 

O parte dintre trăirile pe care le resimte un perfecționist se pot defini prin stări de tensiune, frustrare, îngrijorare, încordare, disconfort, simptome obsesiv – compulsive și dificultăți de relaționare.

Așadar, perfecționiștii se îngrijorează mai mult decât alte persoane și se bucură de mai puține experiențe de viață, resimt un stres psihic ridicat și au o stimă de sine scăzută.

De obicei, au toleranță scăzută la frustrare și acceptă cu greu atât greșelile personale, cât și a celor din jurul lor. Ei cred că perfecționismul este un indicator al seriozității și implicării, în niciun caz un semn al fricii, vinovăției și rușinii.

Prin urmare, teama de a nu-și atinge standardele autoimpuse conduce de multe ori la amânarea sau nefinalizarea sarcinilor.

Perfecționismul și depresia

 

Pe lângă consecințele descrise mai sus, perfecționismul disfuncțional mai poate să conducă și la stări de deprimare, tulburări alimentare, izolare socială, insomnie, oboseală, sentimente de inadecvare și eșec, devenind atât un factor declanșator, cât și unul de menținere a depresiei.

Persoanele perfecționiste se critică când greșesc și astfel devin deprimate, apoi se simt și mai deprimate pentru că s-au criticat, iar depresia le întărește convingerile negative despre sine.

În cele din urmă, se poate observa modul în care frica de greșeli și autocritica întrețin acest cerc vicios.

Cum se poate reduce perfecționismul?

 

Dacă te regăsești în cele de mai sus și crezi că perfecționismul nu te-a prea ajutat până acum, în continuare vei găsi câteva lucruri pe care le poți face pentru a-l reduce.

Stabilește obiective realiste. Standardele nerealiste te pot ține blocat/ă și descurajat/ă, favorizând amânarea, lipsa de speranță și renunțarea. Stabilirea unor obiective realizabile te va ajuta să-ți îndeplinești sarcinile zilnice, astfel încât să te poți bucura de viață.

Acceptă imperfecțiunea și lucrurile făcute suficient de bine. Întotdeauna e loc de mai bine. Tocmai de asta, învață să te mulțumești cu „suficient de bine”. Așa cum nimeni nu e perfect, ți-ar fi de mare ajutor să renunți a mai pretinde perfecțiunea de la tine. Asta te va scuti de frustrări, stres și timp pierdut.

Acceptă-ți greșelile și învață din ele. Greșelile fac parte din viață. În urma lor putem afla ce nu funcționeaza și ce putem schimba pentru a obține rezultate diferite. Privește-le ca pe oportunități de învățare și mergi mai departe.

Nu mai lua lucrurile personal. Multe dintre rezultate nu depind numai de tine. În realitate, sunt o sumedenie de factori asupra cărora nu poți deține controlul, oricât de mult te-ai strădui.

Acceptă incertitudinea și ambivalența. Niciodată nu putem ști sigur cum va fi ziua de mâine. Similar, impactul deciziilor noastre poate lua forme diferite, în situații și perioade diferite. Acceptarea acestui lucru te va ajuta să fii împăcat/ă cu deciziile luate și să te mai relaxezi.

Înlătură autocritica. Caută să renunți la autocritică pentru a depăși indeciziile, rumegarea gândurilor și lipsa de speranță. Astfel, vei putea să te dezvolți și să înaintezi în direcția dorită.

 

Practică autocompasiunea. Fii bun/ă și îngăduitor/oare cu tine. Folosește autorecompense în schimbul autocriticii, adresându-ți cuvinte apreciative de fiecare dată când obții rezultate pozitive, oricât de mici ar fi ele.

Renunță să te mai compari cu ceilalți. Pentru că toți oamenii sunt diferiți, comparațiile cu ceilalți de vor defavoriza, de orice natură ar fi. Singura comparație echitabilă e cea cu tine însuți/ însăți.

Cunoaște-te și acceptă-te așa cum ești. Cunoașterea și acceptarea vulnerabilităților proprii nu este o slăbiciune, ci un act de curaj și o dovadă a maturității emoționale. Implică-te în autocunoașterea și dezvoltarea ta ca persoană pentru a învăța cum să-ți folosești ca resurse chiar și acele defecte cu care te rușinezi.